vineri, 2 mai 2014

Patria noastră LIMBA ROMANA






Horia Grancea a distribuit o fotografie postată de Lili Ana.
1 oră


Nu suntem americani pe Dunare, dar Români putem fi şi pe Mississippi. Nu suntem europeni în Carpaţi, dar Români putem fi în toată Europa, şi în toată lumea. Nu pentru a ne arăta superioritatea, ci pentru a duce mai departe cultura, tradiţiile, istoria, blândeţea şi înţelepciunea acestui Popor. Nu suntem America Dunăreană, cum nu suntem nici Ungaria Carpatică, suntem Dacia Carpatica, adică România. Din această pricină, îi rog pe toţi Românii, ei intre ei, să vorbească Limba Română, să scrie în Limba Română, oriunde s-ar afla, pentru că sunt Români şi pentru că, indiferent în ce limbă vorbeşti, ca Român, nu gândeşti şi nu simţi cuvintele decât într-una, în LIMBA ROMÂNĂ. Noi nu ştim să fim americani, nu ştim să fim italieni, nici englezi, nici vreo altă naţie în afară de Naţia Română. Transformându-ne în alte naţii nu ajungem decât clovni ! Statul cosmopolitan nu există sau, cel puţin, nu poate exista pentru a şi supravieţui. Pentru o bună înţelegere între Oameni, orice naţie Omenească trebuie să rămână la origini. Originea nu o poţi schimba ca pe şosete. Omogenizarea culturilor este o fantezie care nu are la bază nicio cultură şi care îmi seamănă cu un fel de turn Babel. Nu ai nici rădăcină şi tu vrei să faci lastari ? Nu se poate. Este o ficţiune ideea de a face, ca Om, în aşa fel încât, dintr-un timp, o întreagă planetă să vorbească o singură limbă şi să îmbrace o cultură universală. Mă imbraci jumatate cu haine ungureşti, jumate englezeşti, pe dedesubt îmi pui izmene, îmi pui pe cap turban sau hejab şi în picioare papuci turceşti şi ce nume îmi vei da ? Ce identitate ? Vrei cumva să nu mai am nici opinci ? Porneşti cumva, împotriva mea, Jihadul ? Ai grijă ! Mare grijă ! Poate că aş putea să port şi hainele, şi turbanul, şi hejabul, dar numai încălţată în opinci voi putea să merg mai departe. Nu îmi lua opincile, că s-a terminat ! Eu sar imediat din papucii tăi şi până nu mă încalţ, din nou, cu opincile mele nu mă las. Eu îţi admir papucii, dar nu ţi-i port decât pentru că îmi plac, nu pentru că i-aş iubi. Eu nu îi iubesc. Eu iubesc opincile. Ne iubim ca Oameni, dar nu ne îmbrăcăm ca ne-Oamenii. Nu suntem papagali coloraţi, suntem Oameni. Dacă Dumnezeu ne dorea în toate culorile, ne făcea păsări. Nu, noi Românii nu suntem păsări, nu suntem păsări migratoare, suntem Oameni. Ce omogenizare ? Cine are nevoie de omogenizare ? Care naţie din lumea asta are nevoie de aşa ceva ? Dintr-o găină pestriţă poţi să prepari mai multe feluri de mâncare, dar nu vei putea în veci să îi faci, din gheare, labe. Pe Pământul Românesc nu i s-a interzis niciunui străin să îşi respecte tradiţiile, cultura, limba, li s-a dat libertate în tot, de unde scorneala cu discriminarea ? Nu numai că nu li s-a interzis, dar ne-am aşezat în mijlocul lor, sau i-am aşezat în mijlocul nostru, şi am împărtăşit bucuriile lor. Ba mai mult, am şi preluat cate ceva din tradiţiile lor, drept dovadă că noi ştim să fim Oameni. Ştim să primim şi ştim să dăruim. I-am aşezat pe locul din capătul mesei, le-am oferit mâncarea cea mai buna şi bautura cea mai aromată, i-am primit în casa noastră şi le-am dat cel mai călduros culcuş pentru a se odihni, şi ei ce fac ? Ne răsplătesc cu otravă ! S-au plictisit aici, nu le mai place ? Atunci, să plece ! Unde ? Nu e problema noastră ! Sa ni se spună acum şovini, discriminatori, este cel mai clar act de nerecunoştinţă din partea lor. Să le fie ruşine ! Popor mai primitor decât Poporul Român nu există. Străinii şi-au batut joc de noi de-a lungul veacurilor, noi i-am numit fraţi, ei ne-au lovit. În Epoca Fanariotă, turcii făceau prăpăd în Valahia, şi nu doar în aceasta epocă, şi nu doar turcii, ne violau femeile, ne ucideau bărbaţii, ne prădau casele, dădeau foc la sate, mai mult de jumătate din oraşul Craiova a ars în urma unui astfel de raid turcesc. Am suportat cazuţi la pământ şi am strigat în tăcere la cer. Am avut nevoie atunci de un singur Român pentru a pune capăt acestor incursiuni soldate cu jaf şi distrugere din partea turcilor. In acea perioadă a fost cel mai mare jaf din toată istoria Valahiei. A apărut însă Iancu Jianu, a strâns haiducii şi a făcut ceea ce nu a putut sa facă nici sultanul Suliman împotriva lui Osman Pazvantoglu, a incendiat Vidinul, a dat foc la moscheile ridicate pe Pământul Românesc şi, de atunci, în Ţara Românească nu a mai fost ridicată nicio moschee. Ştiti ? În vremea asta în Transilvania Românii noştri nu duceau nici ei o viaţă mai bună, erau asemenea sclavilor. Nu aveau nici dreptul de a avea Biserica lor. Poate că îl aveau scris pe vreo hârtie, dar… dar erau vai de ei. Secuii, saşii şi ceilalti care veniseră în colonii în Transilvania îşi arătau superioritatea, iar mulţi Români plecau în exil în Ţara Românească sau în Moldova, unde erau primiţi cu bucurie, pentru că Fraţii în veci vor fi Fraţi. Sărmanii Românii, prin câte au trecut ! Vreţi acum ca ungurii să facă în Transilvania ceea ce au făcut turcii în Valahia ? De ce ? Nu le-am făcut niciun rau. Am primit năpârca în sânul nostru şi năpârca muşcă acum. Nu am voie să port Tricolorul pe Pământul Ţării mele ? Nu am voie poate nici să cânt Imnul Ţării mele. Nu cumva nu mai am dreptul nici la act de identitate ? Străinilor, mânca-v-aş limbile, actul meu de identitate nu stă pe o hârtie, ţineti minte, stă într-un diamant, cel mai mare diamant al unui Om. Nu am nevoie de un stat cosmopolit, nici de vreo federaţie, dar pot să supravieţuiesc oriunde ai tu chef, pentru că actul meu de identitate este scris cu sânge în diamantul meu. Nu am nevoie de diamante şlefuite, pentru că am unul şi e mare, este pur. Acest diamant îmi bate în piept şi e inima mea, o inima Română care nu va bate niciodată în alt ritm decât în ritmul barzilor Români. Orice aţi face voi nu îmi veţi putea smulge acest diamant şi nici limba care îi călăuzeşte sentimentele şi îi îmbracă Credinţa. Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fiu americancă aş fi fost născută în America, dar nu America a avut nevoie de mine şi nici vreo altă ţară în afară de cea în care am fost născută, ROMÂNIA. Am fost născută în România şi când spun România spun Eu, iar când spun Eu, spun Noi. Noi de aici nu vom pleca ! / Noi suntem acasă ! Voi de aicea veţi pleca, / De vreţi moartea noastră ! / Suntem diamante pure, / Nu suntem păgâni, / Şi-avem rădăcini străbune, / Noi suntem Români ! Noi nu ne ucidem nici inima şi nici limba. Români, puteţi schimba orice, dar niciodată inima ! Români, vorbiţi Limba Română oriunde v-aţi afla ! Nu vă ruşinaţi cu ‘’te iubesc’’, ruşinaţi-vă cu ‘’i love you’’ atunci când, de exemplu, îmi spuneţi mie asta. Lirica nu a sunat şi nu va suna niciodată mai frumos decât în Limba Româna - Izvorul Înţelepciunii, Bătaia Inimii, Dansul Sufletului, Zborul Spiritului şi Focul Iubirii… toate pe Apa care înalţă Valurile Vieţii ! Trăiască Limba Română ! Trăiască România !

''Aveţi grija de Suflet. Războiul Sfânt este Război Spiritual, în alt fel, nu poate fi numit Sfânt. Pe când unii dorm, alţii sunt morţi, altii latră, unii muşcă şi-apoi fug sau îşi pregătesc următorul atac, alţii sunt cu mine, iar eu lupt. Este o luptă continuă şi, dacă vrei să ieşi învingător, trebuie să faci parte din ea. Dacă nu faci parte din lupta, nu vei primi parte din victorie. Pentru a continua să existe trupul uman are voie să nu mai mănânce, dar nu are voie să nu mai respire. Un Suflet liber, are voie să nu mai respire, dar nu are voie să moară.''
Vă doresc zile şi nopţi pline de Spirit.

cu Romania Mare Români Basarabeni Roman Pe Viata Hancesti Pamant RomanescCimișlia Pământ Românesc Romania Reintregita Renasterea Romaniei Televiziunea Daco-Română Vrem Unirea Cu Romania Balaurul Român Toata România.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu